ma enerveaza foarte multe lucruri la cei cu care interactionez (a real people’s person i am) dar parca nimic mai mult ca halul in care abuzeaza de limba asta si asa amarata la care soarta si aseazarea geografica ne-au condamnat. potrivit principiului daca tot poti sa vorbesti aiurea, de ce sa n-o faci in mai multe moduri, avem

categoria „habar n-ai cat de importante sunt alea 3 secunde pe care le economisesc pentru ca vorbesc prescurtat”:

  • iti pove mai inkolo ce am vb cu el de dimi, k?
  • dk esti obo nu ne mai int azi

categoria „daca folosesc expresii urbane sigur o sa creada lumea ca-s smecher”

  • imi place maxim melodia asta
  • eram tripat si m-am dus sa chilluiesc prin club

categoria „doar fraierii respecta regulile de gramatica si ortografie”

  • asi vrea niste lalele rosi
  • miar place sa fi mai inalt

categoria „sunt penibil and i want the whole world to know it”

  • uby t iube asha mult!
  • vreau shi eu o tzigara

categoria „expresiile manelistice make me hot”

  • peneve
  • potol (este-te)

categoria „amestec romana cu engleza ca doar cei initiati sa inteleaga ce naiba vreau sa spun”

  • that would be me, asa ca mai bine kthxbye

scotocind netul in cautare de niste informatii vitale pentru un mega studiu pe care trebuie sa-l realizez aflu ca niste baieti destepti au monitorizat o gramada de bloguri si au facut apoi un top cu cele mai folosite 15 cuvinte. care nu sunt, dupa cum ne asteptam cu totii, meritocracy, embezzling sau absquatulate ci

  • blogger
  • blog
  • stupid
  • me
  • myself
  • my
  • oh
  • yeah
  • ok
  • post
  • stuff
  • lovely
  • update
  • nice
  • shit

nice stuff, cum ar veni.

pentru ca un dus fierbinte si un somn de 10 ore sunt so passe, dupa o zi semi agitata la birou si doua seminarii plictisitoare am hotarat aseara ca ar fi cazul sa go wild. si cum cea mai wild activitate accesibila in contextul dat era festivalul filmului spaniol, fost-am. chiar daca hoardele de piaristi si alti corporatisti veniti sa se culturalizeze si ei asa, macar pe fuga, ca tre sa ai ceva fancy de povestit dimineata la cafea, nu prevesteau nimic bun. inotand cu greu printre bretoane, margele si fuste office am ajuns la locurile noastre de la balcon fix langa doua domnisoare ale caror neverending stories despre tipu ala nou de la vanzari, tu! am avut deosebita placere sa le ascult toata seara. cand sa aflu si eu ce a mancat la pranz tipu ala nou de la vanzari a inceput filmul mama lui de film, de parca d-asta se duc oamenii la cinema, sa vada filme.

nu stiu daca mi-a placut sau nu cos it’s tricky like that si nu m-am hotarat inca in ce cheie sa-l interpretez. ca totusi nu vezi in fiecare zi un tip care ajunge intr-un sat pierdut de lume unde incepe sa invie persoane mai mult sau mai putin moarte. asta in timp ce pretinde ca el insusi e jumate om jumate inger, ceea ce ar explica intrucatva de ce se indragosteste ba de curtezana satului ba de tipa pura, inocenta si unhappily married. pentru ca in timpul vizionarii creierul imi era asaltat cu tot felul de informatii nefolositoare despre serialele preferate ale tipului aluia nou de la vanzari, a trebuit sa meditez ulterior la semnificatiile profunde ale filmului. care sunt sigura ca exista, pentru ca i’m a sucker for deeper meanings si refuz sa accept ca un tip care invie morti si vorbeste cu miei e doar rezultatul unei imaginatii febrile si a catorva pahare de tequila in plus. sunt sigura ca toata povestea e o metafora si tipul e de fapt jesus. si a ales sa ramana cu depravata satului nu pentru ca era o bunaciune, ci pentru ca a vazut in ea un miel ratacit pe care il putea aduce pe calea cea dreapta. desigur, exista si posibilitatea ca era doar un scrantit with a soft spot for bitches, dar sa nu gandim negativ.

daca am gandi negativ, am spune ca e uber penibil ca o sala intreaga plina cu indivizi care se auto-proclama pe toate drumurile ca fiind openmindedoriginalisicreativi sa pufneasca si sa chicoteasca la o scena de sex mai rau ca niste elevi de clasa a saptea in ora de biologie. dar nu gandim negativ, mai ales ca talentul meu innascut de povestitor i-a facut pe toti colegii mei de birou sa caute filmul pe net. si sunt sigura ca mentionarea cuvintelor cheie full frontal nudity n-are nici o legatura cu asta.

intr-un genial anunt de angajare, o la fel de geniala cerinta:


„- capacitate foarte buna de comunicare si spirit de lucru in echipa, insa in limitele decentei”. in caz ca va intrebati care e formularea politically correct pentru no gang bangs allowed.

nu le inteleg pe tipele care isi traiesc depresiile mancand tone de inghetata. adica nu poti sa stai la caldurica, in patul tau moale (sau tare, dupa preferinte), indopandu-te cu nirvana cu praline in timp ce te uiti la sleepless in seattle si sa mai ai nerusinarea sa sustii ca esti deprimata. asa ceva pur si simplu nu se face, in primul rand pentru ca e o insulta la adresa adevaratilor deprimati si in al doilea rand pentru ca it just shows what a wuss you are.

cand te izbeste o depresie adevarata in schimb, simti brusc nevoia de a face un gest necugetat si rebel. cum ar fi sa te trambalezi sase ore prin diverse trenuri, autocare si microbuze ca sa ajungi in vama, desi nu e vara si probabil ca o sa fie totul pustiu si n-o sa ai nici macar de unde sa-ti iei o ciorba calda. chestie care oricum nu te afecteaza pentru ca in mijlocul deprimarii eventualitatea negasirii unei ciorbe calde nu e tocmai one of your main concerns. de obicei e bine sa tarasti pe cineva cu tine, ca nu se stie niciodata cand o sa ai nevoie de un martor care sa declare ca intr-adevar, erai al naibii de deprimata at that particular point in time. persoana care te acompaniaza in aceasta mica aventura ar face bine sa fie si ea deprimata, ca nu e deloc amuzant sa fie all happy and joyful thinking unicorns and rainbows in timp ce tu vrei doar sa-ti ineci amarul in cateva galeti pline cu alcool ieftin si prost.

si in timp ce stati pe plaja meditand la grave probleme sentimentalo-metafizice si va uitati in gol ca doua gaini plouate toata chestia incepe sa semene cam mult cu un cliseu prafuit dintr-un film melodramatic de mana a saptea. mai lipseste doar melodia vag profunda de fundal, de preferat goo goo dolls-iris, care, sa recunoastem, este melodia perfecta pe care sa fii deprimat. dar pentru ca nu sunteti intr-un film melodramatic de mana a saptea nu se aude nici o melodie vag profunda, ci doar doi pescari beti care profereaza injuraturi de mare angajament la adresa rudelor lor de gradul 1 si 2. 

despre asta vorbeam aseara la o bauta ciocolata calda cu infama, amintindu-ne diverse episoade din trecutul indepartat. a caror asemanare cu personaje sau intamplari reale este, inevitabil,  pur intamplatoare.

nu sunt o mare fana a schimbarilor. si prin nu sunt o mare fana a schimbarilor vreau sa zic ca uneori si alegerea unui nou gel de dus mi se pare quite a challenge (mai ales ca stim cu totii ce greu e sa gasesti un gel de dus bun zilele astea). totusi cand simti nevoia unei schimbari e cazul sa embrace it si sa actionezi ca atare. in ciuda aparentelor, prin aceste vorbe pline de intelepciune nu incerc sa va anunt ca mi-am schimbat culoarea parului, ci ca mi-am dat demisia.

exact. datul demisiei mi se pare o inventie foarte smechera si cred ca toata lumea ar trebui sa-si dea demisia din cand in cand, pentru ca e al naibii de refreshing. datul demisiei iti confera o adevarata putere psihologica asupra celuilalt, celalalt fiind de obicei seful caruia tocmai i-ai tulburat universul cu vestea plecarii tale. ca sa nu mai zic ca dup-aia poti sa te duci sa mananci clatite cu pui si ciuperci in timpul in care trebuia sa fii la birou. talk about benefits.

partea cea mai interesanta a povestii asteia cu demisia e cand te apuci sa-ti strangi revistele glossy aruncate prin diverse sertare, sa stergi pozele compromitatoare din calculator si arhiva de messenger. e ca si cum te-ai desparti de cineva de care deja nu-ti mai pasa, ai venit doar ca sa-ti iei magnetii aia de pe frigider nu sa discuti inca o data motivele pentru care s-a ajuns la asta. chiar daca in timp ce inchizi usa ti se spune ca ar trebui sa te mai gandesti si ca o sa-ti para rau. intotdeauna mi s-a parut ca textele unui sef incompetent seamana foarte mult cu textele unui sot alcoolic.

  • trebuie sa invat invat invat si nu mai* am nici un chef sa invat invat invat
  • singurele persoane cu care am interactionat in ultimele trei zile sunt vanzatoarea de la tip top si portarul blocului
  • infama nu e pe net, deci nu putem sa ne plangem de mila impreuna si sa blestemam ziua cand am hotarat ca facultatea asta e o idee buna
  • marele comeback al lui britney de la vma a fost chiar mai penibil decat imi imaginam**
  • am varsat o cana de ness pe cursurile anterior xeroxate cu infinita grija si delicatete***
  • pierd vremea scriind posturi pe care probabil o sa le sterg peste juma de ora in loc sa invat invat invat****

*nu ca as fi avut vreodata, dar suna mai incurajator cu adverbul ala trantit acolo

**da, faptul ca sunt una din cele cinci persoane care stiau ca britney o sa cante la vma si una din cele trei persoane care chiar a cautat filmuletul pe net spune multe despre viata pe care o duc zilele astea

***i hope there’s a paper heaven si toti copacii pe care i-am masacrat ca sa printez sute de pagini de aberatii cursuri o sa ajunga acolo

****now excuse me while i go bore myself to death