Octombrie 2007


in caz ca nu stiti cu ce sa va imbracati la petrecerea de halloween

parisalice3preview.jpg

puteti sa incercati ceva elegant si vag provocator. you know, just like paris hilton did.

poza e de la el.

Anunțuri

the things we own end up owning us. asa glasuieste un mare citat dintr-un mare clasic in viata si dupa o profunda analiza declar oficial ca pozitia mea ferma in legatura cu aceasta problema pseudo-filosofica este chuck, you’re shitting us.

sunt o gramada de oameni care spun ca nu e recomandat sa ai foarte multe lucruri sau sa ai nevoie de foarte multe lucruri, pentru ca vei ajunge inevitabil sa fii subjugat de posesiunile tale materiale. utter bullshit if you ask me. dintotdeauna am avut nevoie de multe chestii, ma rog, de unele mai mult decat de altele dar i’d like to see you prioritize cand ai 15 ani si that wonderfully divine pair of jeans is on sale. de fapt e mai putin o nevoie si mai mult faptul ca i’m a sucker for pretty shiny stuff. ce nu inteleg eu e de ce unii considera ca aceste apucaturi ar trebui infranate. e ca si cum ai spune unui copil care se tavaleste pe jos pentru o inghetata ca poate sa traiasca si fara. evident ca poate sa traiasca si fara, but why not spare the pain and torment?

voguegirl6.jpg

nu mi se pare un pacat capital sa ai nevoie de ceva sau sa recunosti ca ai nevoie de ceva, indiferent ca e vorba de o agenda colorata (mmm!) sau de georgica de la marketing. si nu mi se pare ca asta e o dovada de slabiciune, au contraire. it takes a lot of balls sa-ti recunosti asa-zisele slabiciuni si sa deal with them, iar asta te face mult mai puternic decat cineva care isi neaga orice dorinta in numele stoicismului absolut. care, intre noi fie vorba, is way overrated.

trecand peste cliseele inspirationale (cred ca de la doza de cosmo din weekend mi se trage), ideea e ca n-am avut niciodata vocatie de ascet(a) si n-am de gand sa incep s-o cultiv acum. nu sunt de acord cu filozofia aia potrivit careia un om puternic e cel care poate pleca de oriunde in 15 secunde. mi se pare ca exact chestiile care te impiedica sa pleci de oriunde in 15 secunde te definesc, thus making you strong. dar din pacate continuarea acestei filozofii personale fascinante si profunde ramane pe alta data, i’m too busy googling jordi labanda now.

ma enerveaza foarte multe lucruri la cei cu care interactionez (a real people’s person i am) dar parca nimic mai mult ca halul in care abuzeaza de limba asta si asa amarata la care soarta si aseazarea geografica ne-au condamnat. potrivit principiului daca tot poti sa vorbesti aiurea, de ce sa n-o faci in mai multe moduri, avem

categoria „habar n-ai cat de importante sunt alea 3 secunde pe care le economisesc pentru ca vorbesc prescurtat”:

  • iti pove mai inkolo ce am vb cu el de dimi, k?
  • dk esti obo nu ne mai int azi

categoria „daca folosesc expresii urbane sigur o sa creada lumea ca-s smecher”

  • imi place maxim melodia asta
  • eram tripat si m-am dus sa chilluiesc prin club

categoria „doar fraierii respecta regulile de gramatica si ortografie”

  • asi vrea niste lalele rosi
  • miar place sa fi mai inalt

categoria „sunt penibil and i want the whole world to know it”

  • uby t iube asha mult!
  • vreau shi eu o tzigara

categoria „expresiile manelistice make me hot”

  • peneve
  • potol (este-te)

categoria „amestec romana cu engleza ca doar cei initiati sa inteleaga ce naiba vreau sa spun”

  • that would be me, asa ca mai bine kthxbye

scotocind netul in cautare de niste informatii vitale pentru un mega studiu pe care trebuie sa-l realizez aflu ca niste baieti destepti au monitorizat o gramada de bloguri si au facut apoi un top cu cele mai folosite 15 cuvinte. care nu sunt, dupa cum ne asteptam cu totii, meritocracy, embezzling sau absquatulate ci

  • blogger
  • blog
  • stupid
  • me
  • myself
  • my
  • oh
  • yeah
  • ok
  • post
  • stuff
  • lovely
  • update
  • nice
  • shit

nice stuff, cum ar veni.

pentru ca un dus fierbinte si un somn de 10 ore sunt so passe, dupa o zi semi agitata la birou si doua seminarii plictisitoare am hotarat aseara ca ar fi cazul sa go wild. si cum cea mai wild activitate accesibila in contextul dat era festivalul filmului spaniol, fost-am. chiar daca hoardele de piaristi si alti corporatisti veniti sa se culturalizeze si ei asa, macar pe fuga, ca tre sa ai ceva fancy de povestit dimineata la cafea, nu prevesteau nimic bun. inotand cu greu printre bretoane, margele si fuste office am ajuns la locurile noastre de la balcon fix langa doua domnisoare ale caror neverending stories despre tipu ala nou de la vanzari, tu! am avut deosebita placere sa le ascult toata seara. cand sa aflu si eu ce a mancat la pranz tipu ala nou de la vanzari a inceput filmul mama lui de film, de parca d-asta se duc oamenii la cinema, sa vada filme.

nu stiu daca mi-a placut sau nu cos it’s tricky like that si nu m-am hotarat inca in ce cheie sa-l interpretez. ca totusi nu vezi in fiecare zi un tip care ajunge intr-un sat pierdut de lume unde incepe sa invie persoane mai mult sau mai putin moarte. asta in timp ce pretinde ca el insusi e jumate om jumate inger, ceea ce ar explica intrucatva de ce se indragosteste ba de curtezana satului ba de tipa pura, inocenta si unhappily married. pentru ca in timpul vizionarii creierul imi era asaltat cu tot felul de informatii nefolositoare despre serialele preferate ale tipului aluia nou de la vanzari, a trebuit sa meditez ulterior la semnificatiile profunde ale filmului. care sunt sigura ca exista, pentru ca i’m a sucker for deeper meanings si refuz sa accept ca un tip care invie morti si vorbeste cu miei e doar rezultatul unei imaginatii febrile si a catorva pahare de tequila in plus. sunt sigura ca toata povestea e o metafora si tipul e de fapt jesus. si a ales sa ramana cu depravata satului nu pentru ca era o bunaciune, ci pentru ca a vazut in ea un miel ratacit pe care il putea aduce pe calea cea dreapta. desigur, exista si posibilitatea ca era doar un scrantit with a soft spot for bitches, dar sa nu gandim negativ.

daca am gandi negativ, am spune ca e uber penibil ca o sala intreaga plina cu indivizi care se auto-proclama pe toate drumurile ca fiind openmindedoriginalisicreativi sa pufneasca si sa chicoteasca la o scena de sex mai rau ca niste elevi de clasa a saptea in ora de biologie. dar nu gandim negativ, mai ales ca talentul meu innascut de povestitor i-a facut pe toti colegii mei de birou sa caute filmul pe net. si sunt sigura ca mentionarea cuvintelor cheie full frontal nudity n-are nici o legatura cu asta.

intr-un genial anunt de angajare, o la fel de geniala cerinta:


„- capacitate foarte buna de comunicare si spirit de lucru in echipa, insa in limitele decentei”. in caz ca va intrebati care e formularea politically correct pentru no gang bangs allowed.