asa zice chuck, si cica da bine sa trantesti cate un citat din chuck pe ici pe colo. cos he’s so cool and dark and shit. sau nu. spre eterna-mi rusine, pana acum trei zile nu citisem nimic scris de chuck, nici macar fight club (da, fight club e si altceva in afara de filmu ala tare cu brad pitt). dar am tot auzit in diverse contexte chuck in sus chuck in jos si imi imaginam ca cine stie ce ubermegachestie o fi chuck asta. asa ca m-am apucat de choke convinsa ca e the best thing since sliced bread si c-o sa fie a mind-blowing experience.

n-a fost. mai ales ca pe la jumate incercarile lui chuck de a soca neaparat in fiecare pagina devin obositoare. si nu mi se pare ca rezultatul e o poveste care curge by itself, mi se pare o poticneala pe care o tot lungeste ca sa. ca sa se poata numi roman, desi ca nuvela si-ar fi atins probabil mult mai bine point-ul. totusi nu ma surprinde ca fan base-ul lui chuck e atat de mare. cand ai 16 ani si prima chestie pe care o citesti in afara de b 24 fun e despre unii care isi baga bile si alte obiecte mai mult sau mai putin contondente in fund, normal ca ti se pare mai ceva ca the second coming of christ. pe mine nu prea m-a convins, pentru ca dincolo de povestioarele erotico-macabre tot asteptam un deeper meaning, o maslina o atentie, ceva. asa c-am terminat cu chiu cu vai cartea imaginandu-mi ca chuck e this tough, twisted guy cu niscaiva traume pe care si le vindeca pe spinarea unor neprihaniti mai slabi de ingeri.

cu imaginea asta-n cap nu mica mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe nenea asta cu sosetele prafuite si camasa scrobita flirtand ca un horny teenager la prima intalnire. nu ca as avea ceva impotriva horny teenagerilor la prima intalnire, dar parca nu prea se leaga cu imaginea de etern razvratit si rebel fara cauza pe care si-a construit-o. sau poate ca deep down he’s just a softie.

Anunțuri