avand in vedere numeroasele scrisori, porumbei calatori si mesaje morse venite pe adresa redactiei, stiu ca intrebarea care framanta intreaga suflare este decenumaiscriiinblog. pentru ca shocking as it may be, chiar exista oameni care-mi citesc aberatiile vorbele pline de intelepciune si they’re begging for more. in treacat fie spus, intotdeauna am fost sensibila la feedback, cu atat mai mult cand se intruchipeaza in intrebari inocente de genul scrii si tu ceva in blogul ala azi sau ma duc sa ma uit la tanar si nelinistit? asa ca iata-ma, gata sa put an end to your misery. de ce se duce omu’ la servici daca nu pentru a bloga, zic. mai ales ca acum am propriul meu birou. cu propria lui usa. pe care pot s-o inchid oricand vreau sa bloghez lucrez nestingherita. things with doors are, like, so cool! nici biroul in sine nu e prea rau, trebuie doar sa scap de florile primite ieri de la niste prieteni mai vechi care s-au uscat intre timp (florile, nu prietenii), asa cum se intampla cu orice floare care traieste in prezenta mea mai mult de doua ore. karma is a bitch.

si nu c-as vrea sa retez asa abrupt glorioasa noastra revedere dar someone’s gotta pay the bills around here, asa ca felicitarile masa si dansul mai incolo.

Anunțuri