Ianuarie 2007


being that time of the year again (adica sesiunea, pentru fericitii care n-au parte de asa ceva si se intreaba despre ce naiba vorbesc) am fost prinsa saptamana trecuta cu tot felul de marafeturi academice. si printre altele am fost nevoita sa-mi termin si temele de vacanta cat ai zice proiecte pe care trebuia sa le fac de nustiucand dar le-am tot amanat din motive de lene monumentala. si dovedind toate aceste probe initiatice zic ia sa ofer mult-incercatului meu creier o mica pauza. si ce alt mod mai bun de-a face asta decat citind some women’s magazine?

doar ca aici apare o mica si spinoasa problema, avand in vedere ca de ceva vreme m-am dezis de toate aceste produse rau-famate. asta nu inseamna c-o sa neg ca there was a time candva, in vremuri de mult apuse, cand citeam cosmo (hai aruncati cu rosiile alea odata). dar ce altceva sa faci in ora de informatica din clasa noua in timp ce your geeky deskmate iti rezolva problemele de programare in pascal? ce nu inteleg eu e cine mai poate fi inca interesat de prea-obositele  sfaturi pentru o viata sexuala incendiara si ponturi pentru o silueta de star pe care revista le tot propovaduieste din preistorie incoace. pentru ca ultima data cand eu una am deschis  o din-asta eram intr-un tren in drum spre brasov, si era atat de interesanta ca am abandonat-o dupa 10 minute in favoarea suplimentului economic din adevarul.

ultima sansa pe care am acordat-o maleficelor reviste a fost la aparitia tabu, nu pentru c-ar fi fost grozava ci pentru ca parea mai putin brainwashing ca celelalte. si pentru ca trebuia sa citesc ceva in metrou (inadmisibil stiu, acum umblu mereu cu critica ratiunii pure-editia de buzunar la mine). ca orice alt produs destinat tipelor, in scurt timp si-a ratacit si firava urma de personalitate pe care o avea obligandu-ma sa ma reorientez. momentan ne aflam inca intr-o love-hate relationship careia nu-i prevad totusi un viitor prea luminos.

cu atat mai mult cu cat atentez din ce in ce mai des la fhm-ul lui ca sa-mi potolesc setea de glossy magazines. si tot ce mai pot sa decretez e ca revistele pentru femei vor fi la fel de destepte ca revistele pentru barbati cand in loc de 15 pagini cu sfaturi despre how to drive him wild o sa fie 15 pagini cu naked nameless hunks.

so there i was facandu-mi linistita proiectele la sociologia opiniei publice ca o studenta constiincioasa ce ma aflu, cand necuratu m-a ademenit sa arunc un ochi pe niste bloguri. si ce sa vezi? Mathesis ma loveste miseleste cu o leapsa. asa ca there you go, stiu ca abia asteptati sa aflati my dirty little secrets. da’ raman intre noi, da?

5. as putea sa ma uit la seinfeld de 57 de ori and i would still find it outrageously funny

4. n-am mancat in viata mea shaorma (nu ma simt inca pregatita sa fac acest pas)

3. urasc conversatiile telefonice care incep cu ‘buna ce faci?’

2. mi-e frica de insecte (da, de toate)

1. cand eram mica aveam two imaginary friends pe care-i chema clara si robert (nu, nu s-au casatorit pentru ca robert turned out to be gay)

si ca sa vedeti ca nu-s egoista, blagoslovesc cu aceasta leapsa pe cineva, pe albina si pe irene.

daca v-ati afla printre nefericitii care printr-un fatidic twist of fate ma cunosc (bad karma dude) ati sti ca sunt mandra posesoare a unei ever growing hate list. in care se gasesc, printre alti itemi de o deosebita importanta (cum ar fi gecile roz cu blanita si supele knorr) si acesti auto-proclamati semizei ai vremurilor noastre. pe numele lor de cod preoti.

nu stiu voi cat de bisericosi sunteti, eu una nu prea sunt. si probabil nici n-o sa fiu pana la 70 de ani cand sub iminenta intalnirii cu doamna cu coasa o sa fac pe dracu necuratu-n patru ca sa-mi procur un loc among the good guys upstairs. pana atunci insa o sa-mi continuu viata pacatoasa departe de supravegherea atenta a vreunui duhovnic personal, pentru ca oricum going to church doesn’t make you a christian any more than standing in a garage makes you a car. si nu zic asta pentru c-as fi neaparat atee ci pentru ca nu vad necesitatea unor astfel de intermediari, in ciuda eforturilor depuse de diversi bunici si parinti in acest sens (i’m a disgrace to my family, i know). totusi ce legatura e intre credinta unui individ in gizas, buddha sau alte divinitati si pupatul mainii unui preot oarecare? nu e ca si cum he’s the chosen one si etc, e pur si simplu a guy doing his job. si nu cred ca faptul ca a facut nustiuce scoli teologice in loc de politehnica il face all that special.

toate ca toate dar treaba cu spoveditul chiar ma depaseste. nu inteleg cu ce te poate ajuta o persoana necunoscuta careia ii povestesti ce ai facut/faci/vei face tu. cica iti iarta pacatele, mi se sufla din public. aha. on what grounds, doar pentru ca are barba si e imbracat cu o rochie neagra (sau aurie, dupa preferinte) pana-n pamant? sau te pomenesti c-o fi semnat vreun contract cu god prin care il imputerniceste sa ierte pacate in numele lui, mai stii. ca sa nu mai zic ca miroase si a lasitate demersul asta. din moment ce consideri ca ai savarsit pacate, asuma-ti-le. chiar ai nevoie sa le arunci in ograda altcuiva ca sa dormi mai bine? si pan la urma ce relevanta are iertarea aia obtinuta de la o persoana care e platita sa faca asta si care oricum va iarta pe toti, chiar daca stie ca v-ati imbrancit si injurat in timp ce asteptati la coada.

needless to say ca articolul asta pe care mi l-a semnalat cineva ieri imi intareste si mai mult convingerile semi nefondate de pana acum si idiosincrasia (vedeti ce cuvinte lungi si complicate stiu?)  fata de aceasta casta. mi se pare aberant ca oricine in his right mind sa supuna niste pustoiace de 14 ani unui interogatoriu on sex related issues. si cu atat mai mult un preot. dar nu e vina lui, sunt sigura ca vorbea la telefon cu sfantul petru care ii dicta intrebarile.

habar n-aveti ce eforturi intelectuale acerbe fac tot incercand sa scriu ceva quasi coerent aici dupa o pauza asa lunga. dar stiu ca v-a fost blogosfera pustie fara subsemnata asa ca iata-ma inapoi la datorie. fara prea minunatele urari cu bucurii, impliniri si world peace ca oricum le stim cu totii pe de rost. n-am urat si nu urez, stiu c-o sa putrezesc in iad din cauza asta but if there’s icecream and martini i don’t really mind.

am vazut ca se poarta sa scrii tot felul de bilanturi apoteotice si decizii marete in perioada asta dar don’t hold your breath. nu numai ca retrospectivele si new year’s resolutions sunt printre cele 513 lucruri pe care le urasc, dar sunt si complet inutile. adica cine e suficient de lucid pe 1 ianuarie ca sa ia mari hotarari in ceea ce priveste viitorul? maa rog.

si uite asa din vorba-n vorba se termina si vacanta asta. care mie mi-a placut, chiar daca o saptamana am petrecut-o la 40 de grade (nu n-am plecat in jamaica, dar in schimb am fost racita am avut febra si am delirat. fun fun.). mi-am luat totusi revansa cu revelionul (cuvantul asta ar trebui interzis prin lege) care a fost ubernice and cozy.

ps: totusi ca sa nu ziceti ca sunt nu stiu cum, la multi ani si etc and may we all blog happily ever after. si nu asa oricum, ci cu simt de raspundere si seriozitate maxima. nu mai merge cu posturi d-astea flusturatice, de maine vorbim doar despre aderarea la ue, critica ratiunii pure si muzica sferelor. pe bune.