Decembrie 2006


cand mi-a zis infama ca ea deja mi-a luat my christmas present (confesiune condimentata de ranjetul malefic de rigoare) mi-am dat seama ca-i groasa treaba. pentru ca vedeti voi, eu n-am apucat inca sa demarez my quest for presents ceea ce e foarte unlike me si deja am cosmaruri din cauza asta. mai ales ca anu trecut pe vremea asta admiram multumita de mine achizitiile deja facute care asteptau cuminti sa fie pasate in stanga si-n dreapta. probabil d-asta imi tot da tarcoale gandul provocator de a call in sick one of these days ca sa dezlantui un raid fulgerator prinniste magazine. fear the devil within, mwahahahahah.

doar ca asta can hardly be called christmas shopping. christmas shopping e atunci cand incepi vanatoarea cu doua saptamani inainte si cerectezi pe indelete toate magazinasele de pe tot felul de stradute dubioase in cautare de cinestiece. da, in caz ca nu v-ati dat seama i luv prezies dar asta nu inseamna ca sunt the egocentric materialistic bitch you think i am. imi place conceptul de cadou, imi place sa vad o chestie intr-o vitrina si sa i-o iau pentru ca stiu ca o vrea de nu stiu cand. cel mai mult ma enerveaza totusi zilele alea cand lumea da cadouri pentru ca ‘asa se face’, cum ar fi valentainz dei (crismas e o exceptie because of that fat funny-looking red-faced guy, clar?). pentru ca toate chestia devine o obligatie si decat sa dai un cadou din obligatie mai bine nu-l dai deloc. dar deh, daca se supara iubi pe tine ca nu te prezinti cu trandafirul rosu de rigoare, ce sa faci?

ce sa fac, in continuare cadouri de nici-o-ocazie si de asa-am-avut-chef! culmea paradoxului este ca as i’m writing this colegul meu de birou se targuieste la telefon cu a sa pui pentru cand sa mearga prin magazine sa-si aleaga ce vrea ea. ceea ce e un alt modus operandi penibil if you ask me, pentru ca masacreaza the whole point of a present. care nu e sa-ti iei ce vrei tu pe banii altcuiva ci sa-ti ia altcineva ce-l/o duce capul si sa astepte infrigurat/a (a se observa ce politically correct sunt azi) verdictul.
nu mai e ca pe vremea mea..

stiti momentele alea cand totul pare inutil? cand nimic nu te mai multumeste. cand ai avea nevoie de ceva, dar nu stii exact de ce. ei bine, at times like those cand nici macar pe prozac nu te mai poti baza exista totusi o speranta. o raza de soare ce lumineaza intunericul cotidian, pe numele ei de scena hai faiv.  

cand am acceptat inocenta o invitatie sa join aceasta retea malefica habar n-aveam despre ce e vorba. noroc ca perspicace cum sunt nu mi-a luat mult sa-mi dau seama. pentru ca analizand cateva profiluri la intamplare era evident ca e un loc de intalnire al unor persoane deosebit de interesante, reunite in acest cadru intim pentru a mai schimba o parere despre kafka, kant si alti jucatori de fotbal.

totul pe hai faiv e mult mai complex decat imi imaginam eu, cu legi nescrise pe care daca nu le respecti n-ai nici o sansa sa faci parte din aceasta elitista comunitate. daca-ti pui 2-3 poze esti fraier, frate. d-aia e limita de 20, ca sa arati lumii intregi ce viata sociala activa ai tu. daca iti pui poze cu fata, neaparat sa stai in profil ca e mult mai siecsi asa. da’ mai bine treci direct la partile esentiale, ca la o adica who cares about the face? musai sa ai o poza cu tine sprijinind lasciv un zid! si accesorizeaza-te si cu ochelarii de soare din colectia trei la zece mii by D&G. doar asa, for a touch of class. gura intredeschisa si privirea melancolic-visatoare sunt esentiale. altfel cum o sa te mai intrebe lumea de ce esti supy?

orice ar fi, nu uita sa arati ce ai mai bun. ia-l pe iuby din dotare si trage-l in poza ca doar d-aia ai pus mana pe nefericit,  sa te lauzi cu el. cu cat sunt mai explicite ipostazele in care va vede un internet intreg, cu atat inseamna ca va iubi mai mult. pa bune.

shi dak vreti sa vb mai mult datimi add pe mess la sexxy_angel2005. va pupik dulce!!1

e miercuri seara. si-s la birou. si ma tot chinui sa scriu despre o campanie de informare cu privire la uniunea europeana. lunga de sase luni (campania, nu uniunea). in mediul rural din brasov. bazata pe teoria comunicarii in doua trepte (don’t ask). si cum nu poti sa scrii o asemenea minunata compunerica fara o documentare serioasa in prealabil, iacata ma documentez. pe diverse saituri si bloguri, biensur. pe unde am dat si de un loc destul de simpatic.

daca nici asta nu e motivant, i don’t know what is. asa ca inapoi la mediul rural din brasov cu spor si elan, cos i wanna be an astronaut when i grow up.

so-ca-ta! sunt de-a dreptul socata cand vad cum prea-minunatul blog aici de fata ajunge unealta marsava a unor indivizi dubiosi in atingerea scopurilor lor murdare. pentru a preamulta oara intr-un prea scurt interval de timp cineva (sau mai multi, god knows how many of’em are out there) a ajuns aici cautand fufe. f u f e! imi permit sa profit de ocazie si sa le aduc la cunostinta domnilor, ca altfel nu-i pot numi, ca this environment is fufe free. asa ca take your quest for fufe elsewhere! si da, din pacate same goes si pentru fufe bune.

noroc ca mai avem si cautari relativ inocente. cum ar fi vite. draga cautator de vite, daca tu folosesti acest substantiv ca un eufemism pentru fufe, citeste mai sus. daca nu, incearca in hala obor (pentru vite deja ucise si transate) sau pe niste campii ale patriei (if you wanna do the job yourself).

brazi decorati striga cineva. now that really pisses me off. fufe, mai treaca-mearga dar brazi decorati?! de ce ai vrea sa-ti cumperi un brad deja decorat? piei de aici pana nu te schingiuiesc in piata universitatii!

cum sa racesti. nu inteleg cum cineva poate sa aiba probleme cu o chestie asa simpla, i could write the book on cum sa racesti. asa ca intr-adevar ai nimerit exact unde trebuia, am o serie de sfaturi garantate pentru un efect maxim. dar mai intai trebuie sa ma asigur ca you’re not a 12year old looking for ways to skip school. caz in care iti sugerez sa nu mai pierzi vremea pe internet si sa mai pui si tu mana pe-o carte!

si ca sa incheiem editia de azi cu ceva de sezon, o christmas tree cu voce! astept continuarile o christmas tree cu auz si o christmas tree cu vaz pentru a oferi un raspuns complet. in ceea ce priveste o christmas tree cu maini si picioare mai aveti de asteptat, cercetatorii nu au ajuns inca la nici o concluzie.

ca urmare a pozitiei cheie pe care o ocup in cadrul firmei (hai ca la asta nu va asteptati) trebuie sa merg la tot felul de evenimente sindrofii. care mai de care mai plina de importanta si fite, care mai de care incercand sa fie mai nustiucum decat precedenta si urmatoarea. si asa se face ca aseara am fost atrasa intr-o alta capcana nebanuita a fisei postului. ca orice eveniment cu mari pretentii si impresii a fost, inevitabil, mediocru. asa ca o sa mentionez doar viorile din fundal, luminile galbui-roz-verzi si perdelele fluturande (cam psihedelica treaba if you ask me). ba nu, si hamesitii care au luat cu asalt prea-plinele mese merita mentionati. adica nu zice nimeni sa nu atentezi la o maslina, o atentie dar cand farfuria ti se clatina sub greutatea bucatelor si your main concern e daca mai incape si o lingura de salata de creveti, parc-am avea o mica problema. maa rog. detalii tehnice privind participantii, castigatorii, etc nu va spun, ca oricum e plin internetu de ele. dar in treacat fie spus, lumea comenta ca liliana solomon n-a luat ‘managerul anului’ doar din cauza ca vodafone a fost unul din sponsori si ar fi fost dubios. evident, daca lua premiul aceeasi lume ar fi comentat ca a castigat tocmai pentru ca voda a sponsorizat. tricky, zic.

si continuand cu bilele negre, the next one goes too.. the christmas tree. de fapt adevarul e ca bradul  e doar o victima colaterala in cazul de fata. pentru ca mie nu-mi plac brazii decorati intr-o singura culoare, in fact i hate’em. acum sa nu-mi veniti cu argumente logice cum ca un brad oficial intr-o locatie oficiala nu poate fi facut decat intr-o singura culoare etc, ca argumentele logice are not allowed on this blog. si daca pe astia asa-zis oficiali ii mai inteleg cat de cat, cine isi face acasa brad monocolor intrece orice limita! scopul unui brad nu e sa fie trendy si elegant, si nici sa fie impopotonat cu globuri de aceeasi forma, marime si culoare. in brad pui globuri pe care le ai de cand aveai trei ani, pui omul ala de zapada facut de tine in clasa a doua la lucru manual si asta fara sa iti smulgi fir cu fir pentru ca cele doua nu se asorteaza. pentru ca a real christmas tree e pestrit si caraghios, nu sobru si intepat. ca de-aia e brad de craciun si nu candidata la miss world.

si apropo de brazi, eu nu vad care-i smecheria cu mos nicolae asta de care tot vorbiti azi. adica don’t get me wrong, i love presents si orice ocazie ca sa dai/insfaci unul e mai mult decat binevenita. dar mos nicolae nu ma inspira deloc, e un mosneag uscativ si negricios care tuseste sec si-l asteapta pe mosu al’lalt pe o alee intunecata ca sa-l reduca la tacere. mos nicolae. m o s  n i c o l a e?! adica nu mai ai rabdare pana la the big fat one asa ca inventezi unul mai mic si pricajit ca sa treaca timpul mai repede. holy cow, that feels like cheating on santa!



nu va lasati pacaliti de aparente, the milk&cookies nu-s pentru santa. sunt pentru Phat. care este cea mai ubercute chestie pe care am primit-o de la cea mai ubercute persoana. cos i’m lucky like that.

ca yes, there is a santa goddamit! and yes, he is coming this year! si daca nu ma credeti pe mine, poate domnisoara care a scris pe adresa redactiei o sa va convinga:

asa incepea versiunea anterioara a postului. doar ca am fost atentionata (de persoana care ma atentioneaza de obicei cand ma plimb prin strachini) ca ar fi bine sa operez anumite modificari. pentru ca nu e etic sa publici mailuri nepersonale, etc. which is in fact quite true. doar ca am primit un mail ubersimpatic si entuziasmul got the best of me. dar here it is, greseala indreptata, strachina removed. cine e macinat de mister si vrea sa stie what the hell is all this about..ask santa!

 

 

Pagina următoare »