my all time favorite editorial.
si bineinteles ca there is a santa, altfel cine mi-ar fi lasat the kinder happy hippo pe care l-am gasit dimineata pe birou?

i really really like this. asa ca alegeti-va o poza si licitati pentru ea like there’s no tomorrow.

daca sunteti din tagma celor care cred ca spiritul craciunului inseamna 15 litri de ulei la pret de 14 si super oferte la masinile de spalat just ignore this, n-am vrea sa va luati cu prostii si sa ratati reducerile alea de la carrefour.

nu inteleg de ce toti scriu despre bradul ala si mai pun si poze cu aglomeratia din fata bradului, din spatele bradului, de pe drumul spre brad, de parca mai aveam nevoie de dovezi fotografice ca suntem idioti. adica sunt ei ca s-au dus, eu am stat tot weekend-ul acasa si am zacut in stadii mai mult sau mai putin avansate de adormire.

de ce s-au dus atat de multi la inaugurare ma depaseste, nu e ca si cum ar fi disparut bradul pana a doua zi. poate pentru a trai impreuna magia momentului in care o mana ucigasa aprinde becurile alea, magie care oricum nu merita deranjul nici pe departe, but i guess that’s just me, unfestive like that.
nici nu vreau sa ma gandesc cati ani de resurse ne consuma intr-o seara monstrul ala luminos, mai ales acum de cand cu campania aia lansata de petrom parca. in care vorbesc in paralel un tip tanar si unul batran. tanarul povesteste entuziasmat ca sotia lui is expecting si ca unul din hobby-urile lor e sa lase caldura, televizorul si lumina deschise tot timpul, iar cel batran povesteste ca se incalzeste la o lumanare pentru ca nu mai sunt resurse, pentru ca in final sa vedem ca de fapt batranul e fiul risipitorului aluia tanar. foarte de impact campania, cel putin pe mine m-a impactat si nu sunt chiar cea mai impactabila persoana if i may say so myself.

si cand te gandesti ca toata campania e degeaba pentru ca oricum nimanui nu-i pasa, toti vor sa-si faca poze langa brad ca sa le puna apoi pe hai faiv, de preferat insotite de un insight mind-blowing de genul langa cel mai inalt bradutz din europa 🙂 pentru ca asa sunt artistii astia care expun pe hai faiv, mai plastici si profunzi decat noi restul muritorilor de rand. care am zice probabil langa cea mai inalta si oribila structura metalica ce imita vag forma unui brad. dar ei nu sunt asa, ei vad frumusetea ascunsa a lucrurilor, de asta cand un astfel de artist pune o poza cu el tolanit in iarba, explicatia o sa fie relaxandu-ma in vegetatia proaspata a inaltelor creste alpine, si nu colectand microbii din iarba in care tocmai au facut peepee doi caini si trei oi.

it’s the season to be jolly. again. ceea ce inseamna ca toata lumea de la urania la yahoo.com sare cu idei de cadou perfect pentru EA. ca oricum se stie ca a da un cadou personalizat e so last winter, mai bine luam ceva recomandat de internet. mai ales ca baietii chiar stiu sa-si faca studiile de piata, altfel de unde ar fi scos cadourile astea unul mai perfect decat altul?

trenci.jpg

a sleek trench coat. desi chestia care-mi venea initial in cap uitandu-ma la poza a fost da, da, DA! i took a step back si mi-am bagat mintile-n cap. un pardesiu? cadou de craciun? pentru EA? just gives me this sala-de-primire-a-ajutoarelor-din-centrul-de-refugiati-tecuci kind of feeling.

esarfa.jpg

luxurious cashmere scarf. tricky. desi nu neg importanta conceptului de esarfa in general, si l-am primit de ceva vreme in viata mea, asta in particular just doesn’t do it for me. poate e nodul de care abuzeaza trei sferturi din oras, urbani si corporatisti included, poate sunt ciucurasii pe care si un copil de 10 ani i-ar refuza cu dispret, maybe it’s just me.

ochelari.jpg
hi, my name is bliss and i like over sized sun glasses. totusi, nu m-as grabi sa declar asta un cadou bun. ochelari de soare in mijlocul iernii? this has reduceri written all over, si sunt destul de sigura ca primul EI gand n-o sa fie awww, mi-a luat cadou de craciun SI a profitat si de reducerile la produsele de vara! clever, that one.

halat.jpg

cozy morning robe. da, daca ai innoptat intr-un salon de masaj thailandez. sau esti a 40something year old guy recent lovit de midlife crisis si nu ai suficienti bani pentru un porsche. sau ai o auditie pentru un rol secundar intr-un low budget porn movie si vrei sa get into character.

geanta.jpg

a classic handbag with a little bit of an urban edge. data viitoare cand o sa mi se ofere o geanta ca asta o sa-mi retez din scurt rasul isteric si cele 27 de ganduri denigratoare la adresa ei si o sa recunosc spasita ca i didn’t even know my grandma’s closet had this urban edge to it.

  • de ce pe toti cainii negri ii cheama blackie
  • de ce colegul care de cateva luni incoace asculta numai nelly furtado a decis ca azi e ziua holograf greatest hits. doar pentru ca am elaborat nenumarate si exhaustive teorii despre ei being such pussies nu inseamna ca merit sa fiu pedepsita in halul asta. this is karma giving me the finger, i’m tellin ya
  • de ce globuletele de pui cu susan de la wuxing suck ass
  • de ce nu sunt acum printr-un parc cu cineva in loc sa-mi stric ochii si tineretea la calculator (ca bine le zice bunica-mea)
  • de ce revin eu cu un mail in 10 minute inseamna, de fiecare data, ca persoana respectiva n-o sa-ti mai raspunda la telefoane cel putin 3 zile
  • de ce exista oameni al caror par sta perfect aranjat, indiferent de intensitatea vantului si vicisitudinile sortii, IN FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILE! and i’m not even hysterical about it.
  • de ce imprimanta scoate zgomote ciudate, prevestitoare de sfarsitul lumii, doar atunci cand printez eu ceva. and what’s that technologically challenged innuendo supposed to mean?
  • de ce lumea ma uraste. is it my overwhelming smartness? my unique sense of style? faptul ca nu am ca avatar la mess o poza cu mine si o stanca in ipostaze indecente? what? what?

in caz ca nu stiti cu ce sa va imbracati la petrecerea de halloween

parisalice3preview.jpg

puteti sa incercati ceva elegant si vag provocator. you know, just like paris hilton did.

poza e de la el.

the things we own end up owning us. asa glasuieste un mare citat dintr-un mare clasic in viata si dupa o profunda analiza declar oficial ca pozitia mea ferma in legatura cu aceasta problema pseudo-filosofica este chuck, you’re shitting us.

sunt o gramada de oameni care spun ca nu e recomandat sa ai foarte multe lucruri sau sa ai nevoie de foarte multe lucruri, pentru ca vei ajunge inevitabil sa fii subjugat de posesiunile tale materiale. utter bullshit if you ask me. dintotdeauna am avut nevoie de multe chestii, ma rog, de unele mai mult decat de altele dar i’d like to see you prioritize cand ai 15 ani si that wonderfully divine pair of jeans is on sale. de fapt e mai putin o nevoie si mai mult faptul ca i’m a sucker for pretty shiny stuff. ce nu inteleg eu e de ce unii considera ca aceste apucaturi ar trebui infranate. e ca si cum ai spune unui copil care se tavaleste pe jos pentru o inghetata ca poate sa traiasca si fara. evident ca poate sa traiasca si fara, but why not spare the pain and torment?

voguegirl6.jpg

nu mi se pare un pacat capital sa ai nevoie de ceva sau sa recunosti ca ai nevoie de ceva, indiferent ca e vorba de o agenda colorata (mmm!) sau de georgica de la marketing. si nu mi se pare ca asta e o dovada de slabiciune, au contraire. it takes a lot of balls sa-ti recunosti asa-zisele slabiciuni si sa deal with them, iar asta te face mult mai puternic decat cineva care isi neaga orice dorinta in numele stoicismului absolut. care, intre noi fie vorba, is way overrated.

trecand peste cliseele inspirationale (cred ca de la doza de cosmo din weekend mi se trage), ideea e ca n-am avut niciodata vocatie de ascet(a) si n-am de gand sa incep s-o cultiv acum. nu sunt de acord cu filozofia aia potrivit careia un om puternic e cel care poate pleca de oriunde in 15 secunde. mi se pare ca exact chestiile care te impiedica sa pleci de oriunde in 15 secunde te definesc, thus making you strong. dar din pacate continuarea acestei filozofii personale fascinante si profunde ramane pe alta data, i’m too busy googling jordi labanda now.