uf credeam ca nu se mai termina saptamana asta. atatea chestii care sa mearga aiurea de mult n-am mai vazut. si vroiam sa va povestesc ca sa ne enervam impreuna dar intre timp m-am hotarat sa feng-shui my blog si sa nu las nici o energie negativa sa bantuie pe aici. asa ca forget all about job related stuff ca doar de-aia e vineri seara si the music’s playing on cum bine zice fatuca asta de la the cardigans.

totusi ziua asta libera nu e o idee asa buna pentru ca oamenii fac tot felul de lucruri pe care nu le-ar face in mod obisnuit. eu, de exemplu. i am deeply ashamed to say it dar..am fost prin plaza. nu mai aruncati cu rosii in mine, ca am fost in interes de serviciu.

desi cu totii stim ca o lege nescrisa zice thou shalt never go alone to thy plaza, sunt mandra sa anunt ca am invins singura monstrul (pentru ca he’s outta town si infama a refuzat sa ma acompanieze, dar nu asta-i important acum). care monstru trebuie spus ca a aruncat in lupta tot ce avea mai bun. in primul rand, men’s best friends, fufele. alea cu cizme albe de lac si cercei rotunzi mai mari decat capul de care erau agatati. si cu fufii din dotare, evident. aia cu tricouri mulate pe muschii fabricati la sala de la obor si cu trei mobile in fiecare mana.

coabitand in pace si buna intelegere cu sus-numitii, erau familiile iesite sa spend some quality time. adica sa se indoape cu niste crispy strips de la kfc (toti), sa se uite resemnat dupa sus-numitele (el), sa urle la ala micu sa nu mai arunce mancarea pe jos (ea), sa arunce mancarea pe jos (ala micu, apparentely the brains of the family).

departe de ispita marsava a caloriilor, vanturand apatic o sticla de izvorul alb dintr-o mana in alta ne ciocnim de fidelele asezamantului. pe la 25-30 de anisori, cu atitudinea specifica de interesting-misterious-independent ice queen, these fine broads isi cheltuie orele libere si salariile bunicele pe de-alde zara, mango si alte nume rasunatoare.

si vazandu-i pe toti cum se studiaza si se cantaresc cu ochi de expert, mi-am zis sfioasa ca nu mai e ca pe vremea mea si c-ar fi cazul sa-mi iau talpasita repejor. si sa ma indrept de ce nu, spre casa. cu toate ca e vineri seara, si cine sta vineri seara acasa?! i’m so last summer!