tocmai am citit un post care brought back so many memories. din vremea cand mergeam sa ma tund la getts, the good ol’ days. care mers la getts e un adevarat traseu initiatic, si cine isi imagineaza ca te duci te tunzi pleci se inseala a-mar-nic.
primul obstacol de trecut este domnisoara de la receptie, pe langa care cerberul pare un innocent puppy. domnisoara de la receptie nu e niciodata singura, ci acompaniata de 1-2 domnisoare de la receptie wannabes. cu toatele isi indreapta ochii lor mari, umezi si blanzi spre tine de indata ce ai pasit in templu. dupa ce te masoara din cap pana-n picioare si retur te intreaba cu binecunoscuta voce dulceag-intepata daca aveti programare. chestia asta e un fel de secret entry code. daca n-ai programare vei provoca o adanca suparare domnisoarei de la receptie care te va ruga sa revii alta data. daca in schimb ai programare, apartii deja unei caste superioare si meriti sa fii condus in salonul de tuns. pentru ca evident nu esti in stare sa parcurgi cei trei pasi pana acolo on your own.
domnisoara de la intrare te va inmana apoi coafezei, care te va invita sa iei loc si sa servesti ceva. nu conteaza ca te grabesti si vrei sa get it over with, ea o va lua ca pe un afront personal daca nu bei o gura de ceva si nu o intrebi ce mai face si pe cine a mai tuns (coafezele de la getts au o gramada de povestioare despre fi-sa lu voiculescu si alte celebritati care le-au calcat pragul).
odata incheiata seria amabilitatilor, te va aseza pe scaun si te va infasura in minim doua halate-folii de impachetat senvisuri-whatever they are. oricum ai vrea sa te tunzi, nu e bine. coafeza iti va sugera alte stiluri pe care le-a vazut ea la seminarul de perfectionare (coafezele de la getts merg mereu la seminarii de perfectionare) si care n-au nici o legatura cu ce i-ai cerut tu sa faca.
la sfarsit te va intreba ingrijorat-satisfacuta daca iti place. whatever you do, don’t say no. nu vrei sa enervezi o persoana care tine o foarfeca this close to your head. coafeza te va conduce apoi spre iesire si te va inmana inapoi domnisoarei de la receptie (a se observa structura ciclica mai ceva ca-n romanele lui rebreanu). dupa ce platesti aceste minunate servicii domnisoarele te vor invita in cor sa mai veniti pe la noi si te vor petrece cu privirea plina de regrete ca pe un fiu ratacitor plecat la razboi.
noiembrie 16, 2006 at 7:25 pm
Hahah, eu i-am zis “stilistei” ca nu-mi place cum m-a tuns si s-a suparat. Dar m-a “reparat”
))
noiembrie 17, 2006 at 10:53 am
bun asa, dar eu nu mi-as forta norocul si a doua oara if i were you
noiembrie 18, 2006 at 12:14 pm
Si nu zice nimeni nimic de costuri? Chiar si domnisorul delicat din postul evocat nu pare sa aduca vorba despre asa ceva. Ar fi destul de utila o comparatie intre un salon de cartier in care te poti aranja decent si un salon de cartier de fite in care te poti aranja ceva mai bine la un pret indecent. Money, it’s a gas!
noiembrie 18, 2006 at 12:30 pm
la getts-u la care ma duceam eu era cam de trei ori mai mult decat la un salon ‘normal’. dai un ban da’ stai in scaunul de masaj, cum ar veni..
noiembrie 19, 2006 at 11:41 am
si nu e aceeasi chestie? nu tot te tunde? ba chiar mai tre’ sa stai si de vorba, la tuns ar fi de preferat sa se concentreze asupra parului nu asupra vorbitului…
noiembrie 19, 2006 at 7:52 pm
ba da, dar vorbitu turns everything intr-un eveniment semi-monden. un fel de tuns 2.0
noiembrie 20, 2006 at 12:52 pm
Eu sunt baiat asa ca la mine tunsul nu costa niciodata mai mult de 10 RON. Cred ca era si unul din motivele pentru care e misto sa fii baiat.
noiembrie 20, 2006 at 1:32 pm
unde mai pui ca stiu pe cineva care se tunde cu 5 ron. a guy, evident. mi se pare obscen!
noiembrie 22, 2006 at 5:20 pm
Ai prins vremurile cu tunsul la Ciufulici? Ce frumos era, imaginea aia cu robotelul in tablou sau ce era si masinutele in care ne tundea…
noiembrie 22, 2006 at 9:21 pm
am prins, dar cred ca aveam doar 2-3 ani. tot ce-mi amintesc e cuvantul ‘ciufulici’ si cat de fascinant mi se parea..
noiembrie 24, 2006 at 10:54 am
Frate…unde este acest coafor…se pare k e foarte in blog fashion…desi mie mi se pare cu putin cam prea multe fumuri…Urasc locurile in care nishte simple fifitze cu liceul proaspat terminat imi evalueaza mie blugii evazati si tricoul de pe vremea lu’ tata si se legitimeaza automat sa ma trateze de sus! heheh ..tocmai d’aia as vrea sa merg sa fac pe “clienta” imposibila vreo juma’ de ora cu ele…imposibila…si fara programare!!!daaaa
noiembrie 24, 2006 at 11:03 am
ei, este prin mai multe locuri toate pline de tot felul de fumuri. asta-i si motivul principal pentru care nu ma mai duc, ca n-am chef sa fiu cantarita din priviri ca la targul de vite de fiecare data cand am chef sa ma tund.